***
Dumnezeu
mi-a dat o cruce foarte grea
Dar mi-a dat-o pe măsura mea!

***
Eu şi tu
Eu sunt viu şi tu eşti vie
Ochii mei sunt struguri
Ce se storc încet şi tac
Singuri, singuri, singuri.

***
Căutăm de-a pururi
Adevărul
Negând, chiar Darul ce ne-ai dat
Trâmbiţăm când se răzbună Cerul
Excluzându-l tot pe cel curat
Mirare mare va veni curând
Imaculând Veşmântul Celui care
Răbdarea şi-a răbdat iubind.

***
Cântecul doinit al sufletului şi inimei tale
Ascultat cu pietate religioasă de toţi…
Se revarsă precum apa volburată
Adâncul munţilor răspunde cu ecou tremurat
Neliniştea se revarsă cutremurând liniştea
Darul divin ai răsplătit cu bucurie
Răscumpărătorul chiar se bucură nespus
Ai dat tot ce-ai putut ca să-L faci mulţumit.

VICTORIE
(veni, vidi, vici)
Victorioasă pentru sine
Şi pentru noi fiecare...
Se întoarce statueta
Din depărtare
Cu cântecul ei de disperare
De încântare de glorificare
De modestie
Şi de lumină
Sădită
din naştere
De la rădăcină
Cu Dumnezeu ai plecat
Cu El ai venit
-Victorioasă!
-Însfârşit!
Eu ca părintele tău
Te salut
Soldăţeşte
Să trăiţi!
Am învins!
Ţara prin noi
Îţi vorbeşte
În limba lui Pintea
Pe ROMÂNEŞTE!

29 noiembrie 2009
ora 1. 45 am 101