***
Voi pleca
Fără să scot o vorbă
Nu hoţeşte
Însă taciturn
De-a spinare
Cu un băţ
Şi-o tolbă.
Şi-ţi voi spune
adio, rece turn
Turn de oameni
Cocoţaţi pe SCARĂ...
Fiecare pe fuştel străin
Specie de animal bizară
dăruindu-şi reciproc venin.

***
Ciuturugă buturugă
Fără tulpină de fugă
Citurugă retezare
Fără punte peste zare
Ciuturugă răsturnând
Car cu osie de gând
Ciuturugă viitoare
Cum te doare când te doare?

CÂNTEC FĂRĂ NOROC

Obosită sita minţii
Un sitar îi sparge dinţii
Şi de din centrul iubirii
Iese gândul drag al firii
Ca o apă curgătoare
Care rupe stăvilare
Stăvilarul visului
Beteşugul timpului.

***
Rămâne un gând care
Aş vrea să-l spun tuturor
Iubirea este singura ce
Poate să ne lege
Fără să ne simţim legaţi
Astfel precum
Păsările sunt legate de cer
Prin zborul lor.

27. 08. 1981
Cu nemărginită iubire scumpei mele
soţii Doina

***
Ce inspiraţie formidabilă
am avut să mă nasc
În anul de graţie…
Acela pe care biografi şi critici
Şi-l vor disputa
Pasând unul către altul
Ideea oportunităţii naşterii mele
Ou al lui Columb centaur cu flori la copite
Lipitură ventuză
Pe vremea în care eram considerat
O pisică cu gheare mult prea ascuţite
Căci cu siguranţă
Un “geniu” ca mine va face mare vâlvă
În biblioteca Babel
Deşi “blând”…
Pana-ntr-atât încât îmi pierdusem
Luciul tăcerii de şarpe
Ce inspiraţie formidabilă
am avut să mă nasc
Dar nu voi sta la poarta norocului
Aşteptând o eventuală parvenită cacialma
Că la acest capitol nu mă-ncadrez
La parametrii prescrişi…
Deşi nu prea sufăr
Că nu sunt un nufăr
Cochetând cu lacul imaginar
Al albăstrimilor timpului
Şi zic: Să o ţie Dumnezeu o mie de ani
că lucru cu cap a făcut mama mea
Dar a uitat cred eu să-mi împrumute
Gena arborelui genealogic
Care să-mi dea o mai mare prestanţă
Pe verticala timpului!
Ci vaporos tăvălug de sârmă ghimpată
Mă mai rostogolesc în teasc
Ce inspiraţie formidabilă
am avut să mă nasc!

FASCINAŢIE

Văd
O armată de cazmale
pe ogorul clasicei privelişti
Universale
E bogat
Pământul
Dar...
Multe generaţii
Au avut
Primăvara desculţă
Pe verdele lut.

MĂ RĂSTORN

Urgisit de vremuri
Ne-nţeles de Timp
Vin spre tine Mamă
Ca înspre Olimp...
Nu sunt un Ulise
'ncununat de lauri
Navigând pe vise
Pe-ale vieţii valuri.
Sunt eu însămi Mamă
Trup din trupul Tău
Viaţa-mi se destramă...
Mă răstorn
În hău...
noi. 1987

LUMINĂ IUBITĂ SLĂVITĂ SĂ FII

De-auzi cum râd din întuneric
şi din lumină jefuiesc
ca lupii când se năpustesc
Asupra stânelor isteric
Nu te-ntrista, e rost în toate
Lumină nu pot ei lua
Decât de-acolo unde este Ci fie asta fala ta
Cu-ncredere sporeşte rodul
În inimă în dor în gând
E-n firea lucrurilor nodul...
Răscumpără-te dezlegând
Şi peste timpul care trece
Aruncă ancore de vis
Că nu e nici un compromis
Păstrarea gândului la rece...

CÂNTEC DESCÂNTEC ŞI JALBĂ

Troieneşte-mă iarnă tirană
şi ninge-mă ninge-mă ninge
Că şi eu învinge-te-voi iarnă
şi râde-voi râde-voi râde...

DEPARTE DE NIMIC ŞI APROAPE DE ETERN

Plecată
fruntea îmi răsare,
dintr-un amurg de lumânare
şi-mi arde-acum
si sfeşnicul...
Nevrednicul.

MANIFEST LIRIC

Din peniţa mea
nu curge aur,
Că durere-i
aurul ce-l vrea...
Din peniţă-mi curge
doar iubire
Că iubirea
e menirea mea.
N-am de gând
că gândul nu-i tocmeală
Între ce îmi dai
Şi ce îţi dau
să răsfăţ
ori să înalţ
spre culme
un balon de aer
În "deşanţ".
Rostogol
de s-ar întoarce Lumea
Rostul gol
eu nu-l voi aclama!
Sunt!
Deci nu-s la îndemâna
celor ce voiesc
a-ntuneca!
Vremurile au
şi n-au busola,
Valurile vremii-n veci
Se bat,
Cârma trebuie să fie bună
iar contemporanii
Luminaţi!
Solidari,
când vremea este bună
Solidari,
când vremea este grea
Fiţi uniţi
ca frunza şi ca iarba,
Şi iubiţi
Cu-nverşunarea mea.
01.02.1989

CAPCANA

Motto:
"Timp sinucigaş
Bombă cu altiţă
Eu sunt un ocnaş
Tu o gogoriţă."
Am mai descoperit
O zi
Tu, pudico, nu te crispa
De goliciunea ta...
Mie ar trebui să mi se facă
Ruşine
Te-am descoperit
Este vina mea
Te voi învălui în mantia
Albastră a visului...
Iar dacă îţi va fi
Şi atunci ruşine...
Mă voi redescoperi
Dimpreună cu tine.

***
Mă voi oglindi în lună
Ca într-o oglindă bună
Să-mi văd chipu-n altă parte
Ca între pământ şi arte
Dincolo de lună
Dincolo de stele
Gândurile bune
Gândurile rele.

***
Pe câte foi de ţigarete
Se scriu cărţi
Şi câte cărţi ne ard
În ţigarete
Cuvântul tot respiră-n
Mii de părţi
Şi se adună-n
Cercuri violete.
Un fum imens
Din cărţile ucise
Şi-o evidentă lipsă
De hârtie.
Prevăd o avalanşă de narcise
Pe monumentul tău
Poezie!

PREVIZIUNE

Când vor veni din nou
Zăpezile
Gânguritul tău va fi plin
Şi surâsul mângâietor
Ochii noştri senini
Te vor privi cu drag
Zâmbind a iubire
Şi-atunci...
Când vom întoarce fila cea mare
Vom toasta pentru viitorime!
Şi pentru o lume
Mai bună
Şi mai dreaptă
Şi mai liberă!
Şi de pe toate meleagurile Pământului
Cei de o seamă cu tine
Vor fi desemnaţi
Descălecători de drept
Ai noului secol
De pace!
Miracol galactic
Redat universului.

Sept 1977
Dedicată fiului meu Cantemir Simon

***
Eu nu am de ales
Sunt veşnicul răscolit
Privind peste timp
principe al iubirii de neam
Urăsc tot ce-i stă împotrivă.
Eu
Nu am de ales
Şi nu cânt
Decât ce-i de cântat!
Eu
Nu am de ales
Şi râd primenindu-i pe ai mei
Şi primenindu-mă singur
Eu
Nu am de ales
Şi când glasul cetăţii mă cheamă
răspund dulce mamă
Dragostea este
Singura noastră armă!

***
Cad ploi
Peste coverta primăverii
Sunt rodiile cerului
Neirosite
Pământul când se ară
Cu folos
Cu gândul
La o toamnă împlinită!
Şi mă mustesc atâtea
Gânduri bune încât
În via mea
Atât de vie
Cad ploi mereu
Neirosite
Peste coverta
Verdelui
din vie...

mai 1978


N-AI SĂ AJUNGI BINE

- N-ai să ajungi bine
De nu mi te supui!
Se adresă o dată
O râmă, cerului.
- Bine, bine...
Îi răspunse acesta
Clipind din toate stelele lui
Şi Universal.
- Târăşte-te râmă
În linie dreaptă
Spre ţelul final
Care pretinzi
Că te-aşteaptă!