CE FACEM NOI PE ACEST PĂMÂNT

Nevrednicim un vis, apoi un altul
şi iar cu sârg continuăm asaltul.
Mărşăluim în ritm de ger şi friguri
Abrutizând livezi întregi de gânduri.
Apoi c-un aer doct şi mesianic
Proliferăm cum că ni-i gândul darnic.
dar nu ne crapă coaja de ruşine
Când cultivăm doar cultul pentru sine.
1983

HOMO HOMINI LUPUS

Motto: „Un biet nebun! Un biet poet!" Friedrich Nietzsche

Să le tot dai
Să le tot spui
Sunt surzi şi orbi
Servili, creduli.
Poveri de dus
Şi laşi şi silnici.
Pe bună dreptate
Batjocoriţi
Şi nu-şi dau seama.
Mi-e silă de ei
Dar nu-i pot urî
Şi dragi îmi sunt
Dar nu-i pot iubi
Avere, avere
Durere şi rug
Armistiţiu ciudat
Între vită şi plug.
Între roţi şi pământ
Eu pământul sub roţi
Eu nebun şi nătâng
Veşnica roată...
În braţe o strâng!
Nebunul, nebunul!
Chicotesc buimăciţii
Ce-o fi vrut să ne spună
Că nu-l înţelegem.
Are dreptate Marele Nostru Castor!
Asemenea "semeni" sunt demni de dispreţ.
Şi cine ştie mai bine ca noi
Să dispreţuiască?
Auzi tu
Să schimbe El legea
Nebunul, nebunul
Ce bine-i de noi
Ne sfâşiem şi trăim.
Să moară nebunul
Să moară nebunul
Trăiască în veci
Marele Nostru Castor!
04.11.1982

***
Tu eşti desigur singura durere
Pe care-am dorit s-o am
Tu eşti balsam de reverie
Şi gândul păsării din ram
Tu eşti şi vei rămâne pururi
Ciudată stea pâlpâietoare
Şi visul meu fără de frâie
Neîmpăcare şi pudoare
Rămâi mereu nelinişte cu mine
Nimic să-mi dai chiar când mi se cuvine.